Am stat acum si am citit toate posturile mele pe acest blog si constat un lucru…scrisul e complet pueril dar daca cauti gasesti o anumita profunzime. Asa sunt eu…caut profunzimea in orice. Imaginati-va ca am ca si carte preferata 11 minute de coehlo. O carte mai mult decat simpla pe care o citesti intr-o zi daca te ambitionezi. Dar prostituata aia din carte m-a facut sa ma indragostesc de ea si sa realizez complexitatea unei femei. SI de unde? Din texte puerile si infantile..
O sa incerc pe viitor sa nu va mai plictisesc cu ce parere am eu despre mine. Eu candva eram modest dar toata lumea din jur mi-a demonstrat ca modestia e pt prosti. Am o parere f buna despre mine si sunt si arogant. Si aceste 2 defecte mi-au adus succesul de care ma bucur: relatii oriunde, usi deschise peste tot, salariu f bun pt varsta de 25 de ani, succes la dame, simpatia si antipatia tuturor dar niciodata indiferenta.
Sunt genul de om pe care trebuie sa-l cunosti bine ca sa-l intelegi.
Cum eu nu judec o sa va rog nici voi sa nu ma judecati……
noiembrie 26, 2009 la 12:48 pm |
cu scrisul, efectiv ca metoda de scriere, toti stim ca nu e usor, asa ca nu te judeca nimeni. pueril sau nu, conteaza esenta.
)
(eu nici nu indraznesc sa recitesc ce am scris de-a lungul anului
dar coehlo?!? serios?
mie nu imi place, sunt vorbe goale, clisee care impresioneaza la momentul citirii, dar se pierd repede dupa. 11 minute mi-a placut si mie, pana am ajusn la final si intalnirea lor pe aeroport cu buchetul de flori e scena decupaat din telenovele. cartea ar fi fost mai buna fara un final fericit, asa e doar un fel de pretty woman in varianta literara.
insa, asa e parerea mea. gusturile nu se discuta si fiecare poate intelege o carte cum doreste si sa ramana sau nu cu ceva.
noiembrie 26, 2009 la 12:49 pm |
sper ca bine imi amintesc scena din finalul cartii, am citit 11 minute acum vreo 3, 4 ani.
noiembrie 26, 2009 la 12:51 pm |
si eu tot acum 4 ani dar nu are happy end…ala il presupui tu sau nu…ei doi se revad la sf povestii dar nu se specifica exact ca raman impreuna
noiembrie 28, 2009 la 2:21 pm |
e impresia pe care o lasa, cel putin in cazul meu.
ar trebui s-s recitesc sa vad daca imi schimb parerea despre coehlo.